Aurel Vlaicu

S-a născut la Biținți, lângă Orăștie, oraș în care a urmat cursurile Liceului Reformat, dar a obținut bacalaureatul la la Sibiu. Studiile superioare le-a început la Universitatea Tehnică din Budapesta și le-a continuat la Technische Hochschule din Munchen, unde în anul 1907 a obținut diploma de inginer.
Reîntors în Biținți în 1908 a construit primul planor, dar ambiția sa era să construiască un avion. Din acest motiv trece Carpații și se mută în București, unde își realizează visul la Arsenalul Armatei.
În anul 1911 construiește al doilea avion, anul următor participând cu el la mitinguri aeronautice internaționale obținând un premiu I și 4 premii II. Cu acest avion s-a prăbușit în apropiere de Câmpina în ziua nefastă de 13 septembrie 1913, după toate probabilitățile în urma unui atac de cord. La acea dată lucra la avionul Vlaicu III, finalizat de prietenii săi și care a fost confiscat de ocupanții germani în primul război mondial. Aurel Vlaicu se numără printre pionierii aviației române și mondiale, un inginer genial.