Mihail Kogălniceanu

Născut la Iași pe 6 septembrie 1817, într-o familie de români basarabeni, Mihail a fost primul din cei 10 copii ai Catincăi și ai lui Ilie Cogălnicianu. Tatăl a fost fiul unui răzeș boierit și bun afacerist, a reușit într-un timp relativ scurt să sporească veniturile familiei, fapt care a permis să le ofere copiilor o educație aleasă. Cum era obiceiul vremii în familiile înstărite, Mihail a învățat la început acasă, cu educatori privați. Apoi a fost trimis la mănăstirea Trei Ierarhi și la pensionul Cuenim din Iași, unde a studiat greaca, franceza și germana. Mai târziu, între 1834 și 1837, și-a continuat studiile în Franța și Germania, la Lunéville și apoi la Berlin, unde a urmat cursuri de drept, economie și istorie.

În timpul șederii la Berlin a intrat în contact cu ideile liberale și naționale care circulau în Europa vremii. Întors în Moldova, s-a implicat rapid în viața publică și culturală. A devenit profesor, scriitor, publicist și unul dintre cei mai activi promotori ai modernizării societății românești. În 1840 a fondat revista Dacia Literară, alături de Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi, publicație devenită simbol al culturii naționale moderne.

Participant la mișcarea revoluționară de la 1848, a susținut emanciparea socială, libertatea presei și unirea principatelor române. După înfrângerea revoluției a fost nevoit să ia calea exilului, dar și-a continuat activitatea politică și publicistică în străinătate. Revenit în țară, a devenit unul dintre principalii artizani ai Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859 și apropiat colaborator al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Ca prim-ministru, Mihail Kogălniceanu a promovat reforme decisive: secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară și modernizarea administrației statului. În 1877, în Parlament, a rostit celebrul discurs prin care proclama independența României față de Imperiul Otoman.

Istoric, orator și om de stat de mare anvergură, Mihail Kogălniceanu a rămas una dintre figurile fundamentale ale construcției României moderne. A murit la Paris, în 1891, fiind înmormântat la Iași.