George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iași, România – d. 7 octombrie 2008, Del Mar⁠(d), California, SUA), a fost un biolog, medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină. În 1986 i-a fost conferită în Statele Unite National Medal of Science („Medalia Națională pentru Știință”) în biologie pentru „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”.

Aceștia trei și alți câțiva remarcabili dascăli au marcat formarea şi evoluţia celui care avea să primească în 1974 Premiul Nobel pentru medicină: George Emil Palade. Absolvise facultatea în 1936 și a fost timp de 10 ani cadru didactic la Facultatea de Medicină fondată odinioară de Davila, la început ca extern, apoi intern prin concurs, asistent universitar, șef de lucrări și conferențiar la Catedra de Anatomie, Cu o profunzime extraordinară asupra fenomenelor biologice, Palade și-a evaluat toate posibilitățile împlinirii sale profesionale și a decis să se dedice cercetării fundamentale. În 1946, George Emil Palade pleca în S.U.A., ocupându-se de cercetări aprofundate la nivel celular, cu rezultate excepționale. Considerat a fi pentru biologia celulara ceea ce Einstein a însemnat pentru fizică, marele savant român și american, prin adopție, ilustrează in modul cel mai convingator cu putinta performanţa de elită a Şcolii româneşti şi a Facultăţii de Medicină din Bucureşti.