În 1918 s-a creat nu doar o Românie mare ca întindere, dar și ca strălucire europeană, datorită unor personalități precum Thoma Ionescu, Ernest Juvara sau Victor Gomoiu. Cu toate greutățile întâmpinate, îndeosebi în anii grei ai crizei economice dintre 1929-1933, învățământul medical superior a cunoscut totuși o continuă evolutie, prin sporirea numărului de studenți, catedre și discipline. 
Un merit deosebit la realizarea acestei construcții, precum și în obținerea fondurilor necesare, îi este atribuit profesorului Thoma Ionescu, fratele omului politic Take Ionescu, personalitate de primă mărime a vremii. Celebrul chirurg, numit profesor al Facultății de Medicină din București în 1895, a fost decan al Facultății de Medicină și rector al Universității din Bucuresti cu intermitențe începând din 1906 până în 1926 și a întemeiat școala de anatomie topografică şi chirurgie, contribuind la afirmarea medicinii româneşti prin publicarea a numeroase lucrări de specialitate. Cu excepționalul său talent pedagogic a știut să formeze o întreagă pleiadă de chirurgi valoroși care au preluat de la maestrul lor pasiunea și curajul. 
Strălucitul profesor de anatomie și chirurgie, care a fost desemnat de trei ori decan și a îndeplinit pentru un mandat funcția de rector spunea la 22 martie 1914: “Prestigiul unei țări sunt universitățile sale, iar trecutul este garanția viitorului”. 
Academia Română i-a acordat calitatea de membru de onoare.