Este licențiată în arhitectură absolvind studiile universitare și post-universitare la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”.
Este specializată în arhitectură deținând o vastă experiență în proiecte de prezervare și valorizare a patrimoniului construit. A coordonat proiectul O Românie Frumoasă, implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în parteneriat cu Ministerul Dezvotării Regionale și Turismului și Ministerul Culturii, începând cu anul 2003 până la finalizarea acestuia în 2011.
Ca managing partner al firmei CPCP Studio din București, gestionează proiecte complexe de arhitectură, planificare urbană pentru zone protejate și restaurare de patrimoniu construit. Cătălina este și membru al Comitetului Național al ICOMOS (International Council for Monuments and Sites).
De numele ei se leagă renovarea a două dintre cele mai frumoase și mai reprezentative clădiri ale Bucureștiului: Hotelul Marmorosch si Palatul Știrbei.
„Patrimoniul reprezentat de locuințele secolelor trecute este încă în jurul nostru, împreună cu grădinile și străzile care par să se opună civilizației noastre contemporane, în special celei urbane, atât de avidă de rentabilitate. Țesutul urban comun, în special, din orașele extracarpatice, are valoarea lui, pe care aceste case o întregesc și poate de aceea refuncționalizarea și revitalizarea trebuie să fie parte a unui proces holistic, în care casa face parte din muzica orașului.
De fapt, restaurarea unei clădiri de patrimoniu, înscrise în Lista Monumentelor Istorice, dar și a clădirilor ce fac parte din Zonele Construite Protejate, clădiri cu valoare ambientală în ansamblul urban ce sunt la fel de importante pentru calitatea spațiului publicat și a vieții locuitorilor, este un proces de anduranță, atât pentru arhitect, cât și pentru beneficiar.
Arhitectul are de înțeles în primul rând acea casă – geneza ei, viața pe care a parcurs-o și capacitatea ei de adaptare la timpul prezent, mai mult decât refacerea unei imagini care poate părea doar o operație estetică pentru o bătrână doamnă, ci un proces în care clădirea să strălucească din nou, trăind o nouă viață.
Releveul, studiul istoric, vechi planuri sau chiar piese de mobilier și sobe rămase ca prin minune în picioare sunt punctele de pornire în deciziile pe care viitorul proprietar va trebui să le ia, ajutat de arhitect, pentru a nu distruge valorile reale ale casei și pentru a putea beneficia de tot confortul modern și spațiile funcționale existente în locuințele contemporane.
” (Cătălina Dana Preda
Este specializată în arhitectură deținând o vastă experiență în proiecte de prezervare și valorizare a patrimoniului construit. A coordonat proiectul O Românie Frumoasă, implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în parteneriat cu Ministerul Dezvotării Regionale și Turismului și Ministerul Culturii, începând cu anul 2003 până la finalizarea acestuia în 2011.
Ca managing partner al firmei CPCP Studio din București, gestionează proiecte complexe de arhitectură, planificare urbană pentru zone protejate și restaurare de patrimoniu construit. Cătălina este și membru al Comitetului Național al ICOMOS (International Council for Monuments and Sites).
De numele ei se leagă renovarea a două dintre cele mai frumoase și mai reprezentative clădiri ale Bucureștiului: Hotelul Marmorosch si Palatul Știrbei.
„Patrimoniul reprezentat de locuințele secolelor trecute este încă în jurul nostru, împreună cu grădinile și străzile care par să se opună civilizației noastre contemporane, în special celei urbane, atât de avidă de rentabilitate. Țesutul urban comun, în special, din orașele extracarpatice, are valoarea lui, pe care aceste case o întregesc și poate de aceea refuncționalizarea și revitalizarea trebuie să fie parte a unui proces holistic, în care casa face parte din muzica orașului.
De fapt, restaurarea unei clădiri de patrimoniu, înscrise în Lista Monumentelor Istorice, dar și a clădirilor ce fac parte din Zonele Construite Protejate, clădiri cu valoare ambientală în ansamblul urban ce sunt la fel de importante pentru calitatea spațiului publicat și a vieții locuitorilor, este un proces de anduranță, atât pentru arhitect, cât și pentru beneficiar.
Arhitectul are de înțeles în primul rând acea casă – geneza ei, viața pe care a parcurs-o și capacitatea ei de adaptare la timpul prezent, mai mult decât refacerea unei imagini care poate părea doar o operație estetică pentru o bătrână doamnă, ci un proces în care clădirea să strălucească din nou, trăind o nouă viață.
Releveul, studiul istoric, vechi planuri sau chiar piese de mobilier și sobe rămase ca prin minune în picioare sunt punctele de pornire în deciziile pe care viitorul proprietar va trebui să le ia, ajutat de arhitect, pentru a nu distruge valorile reale ale casei și pentru a putea beneficia de tot confortul modern și spațiile funcționale existente în locuințele contemporane.
” (Cătălina Dana Preda