La Catedrala Episco­pală din Buzău, unde slujeşte, părintele Vînătoru e cunoscut ca un preot de vocație care nici nu are carte de muncă, fiindcă el consideră preoţia o misiune. Este duhovnicul preoţilor din episcopie şi se ocupă de formarea viitorilor preoţi.

În același timp, este unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători în horticultură. A părăsit Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, după zeci de ani de activitate în această unitate de prestigiu, pentru a se dedica unui proiect gândit şi pus pe picioare de el. Este vorba despre Banca de Resurse Genetice Vegetale. ”La staţiune am activat 36 de ani. A fost primul loc de muncă. Am ocupat toate poziţiile, am fost muncitor, şef de echipă, tehnician, şef de echipă, cercetător ştiinţific. Am parcurs toate gradele în cercetare şi pentru o scurtă perioadă de timp am şi condus unitatea în calitate de director.”

În prezent, Vînătoru coordonează o întreagă echipă de cercetători. Noua unitate are în inventar peste 20.000 de genotipuri de plante, dar va avea o capacitate de stocare mult mai mare. Astfel, soiurile de legume, plante aromatice şi medicinale vor putea fi păstrate în siguranţă pe termen mediu şi lung. Astfel, soiurile de legume, plante aromatice şi medicinale vor putea fi păstrate în siguranţă pe termen mediu şi lung.  Ideea înfiinţării unităţii de cercetare i-a venit buzoianului în urmă cu mai mulţi ani, pentru că România nu avea o astfel de instituţie, iar mii de soiuri de legume au fost pierdute în ultimii ani. Drumul parcurs a fost unul extrem de anevoios. Acest nou proiect a trecut prin mai multe etape. În primul rând, pe partea legislativă, a trebuit să convingem Guvernul că avem nevoie de o instituţie care să conserve resursele genetice, o instituţie specializată pe acest domeniu. Nu aveam o instituţie care să conserve resurse în domeniul legumiculturii, horticulturii, plantelor aromatice şi medicinale”, spune Costel Vînătoru. Banca de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău a fost înfiinţată prin Hotărâre de Guvern în anul 2019. 

”Tratat de legumicultură specială”, o lucrare care strânge laolaltă studiile și rezultatele obținute de cercetătorii buzoieni de la Stațiunea de Cercetare pentru Legumicultură în decurs de mai bine de 30 de ani, a fost atent analizată de specialiștii Academiei Române. Alături de alte 15 lucrări, tratatul cercetătorului buzoian Costel Vînătoru a fost selectat în etapa finală pentru ca mai apoi să fie desemnat marele câștigător. Lucrarea renumitului cercetător a primit una dintre cele mai importante distincții acordate de Academia Română, premiul Gheorghe Ionescu – Șișești pentru cea mai bună lucrare scrisă în domeniul agriculturii. ”Tratat de legumicultură specială”, o lucrare științifică amplă, structurată pe 13 capitole, se află deja în marile universități din țară și reprezintă material de studiu pentru studenți.

 
“În zeci de ani de cercetare, obiectivul suprem a fost conservarea resurselor genetice, timp în care am atras lângă mine tineri care au înțeles importanța acestui demers și care se pregătesc cât pot de bine pentru a contribui la realizarea Băncii de Gene. Pe unii dintre ei am reușit chiar să-i trimit cu burse, în afara țării, pentru a se pregăti corespunzător. Pentru a funcționa Banca de Gene, trebuie să acoperim trei paliere: unul de cercetare în care să activeze oameni pregătiți, unul administrativ și unul de execuție. Am obținut o Hotărâre de Guvern pentru înființarea băncii de gene, dar și o locație bună, oferită de Primăria Buzău, în interiorul unui parc din Buzău, unde avem și clădiri și sere și ne-am putea începe activitatea. Trebuie să înțelegem care este diferența între un depozit de semințe, o bancă de semințe și o bancă de gene. M-am întrebat de multe ori de ce se întârzie crearea Băncii de Gene, care ar fi cauzele și am încercat să găsesc scuze: necunoașterea fenomenului, a misiunii unei astfel de bănci, or interese interne, politice, străine, ale unor companii străine, dar nu am ajuns la un rezultat concret și nu aș mai vrea să pierd timpul cu așa ceva. Despre performanța soiurilor de legume din țara noastră știu și cercetătorii din alte țări, așa s-a ajuns ca peste hotare semințele să fie păstrate cu sfințenie. Pare ireal ca bănci de gene din SUA și Germania să furnizeze cercetătorilor din România semințe de legume românești. Pentru a putea avea din nou semințe certificate pentru soiul de ceapă Aurie de Buzău, primul soi de ceapă creat la noi și care a fost o premieră nu numai pentru legumicultura românească, a fost nevoie să iau legătura cu o bancă de gene din SUA. Mii de soiuri românești s-au pierdut, unele dintre ele s-au păstrat în băncile de gene din străinătate.  Cum au ajuns acestea în afara țării, cine a dat acordul și de ce acolo s-au păstrat și la noi nu? Cred că cercetarea românească poate oferi semințe calitative și poate sta la aceeași masă cu marile companii. Auria de Buzău a fost doar un exemplu, dar sunt multe alte soiuri pe care le-am recuperat din afara țarii, soiuri de tomate și vinete din Germania și lista poate continua. Cele 2647 de soiuri pierdute reprezintă doar o parte din patrimoniul genetic românesc. Mare parte a creaţiilor biologice care au fost înlocuite din cultură şi neglijate s-au pierdut pentru totdeauna. O altă parte a resurselor genetice se află conservată în bănci de gene din străinătate, de cele mai multe ori fără acordul statului român.”