Daniela Radu a urmat Institutul de Arhitectură din Bucureşti. A fost selectată să lucreze la Casa Poporului, dar după numai un an a renunţat în favoarea unui proiect de studiu al caselor şi gospodăriilor tradiționale româneşti din zonele de deal şi de munte, reuşind, în cadrul unui colectiv amplu de arhitecţi din întreaga ţară, să scoată un album cu lucrările documentate, avînd ca scop salvarea gospodăriei tradiţionale.
A avut o experienţă interesantă la începutul anilor ’90, în Râmnicu Vâlcea. Împreună cu alți 4 prieteni, înființează o societate comercială de confecții pentru copii, fiind creatori vestimentari, designeri și executanți în același timp. Modelele noi, materialele cu imprimeuri vii, combinaţiile inedite dintre ţesături şi croiuri, le-au adus un succes neaşteptat de rapid. Două motive au determinat-o să se retragă din această afacere ce i-a adus satisfacție la acea vreme, anume legislaţia foarte instabilă şi mutarea domiciliului în Târgovişte. O altă activitate, cu care a cochetat în aceeaşi perioadă, a fost grafica de carte şi de ziar.
„Cred că onestitatea trebuie să fie principala calitate a unui arhitect. Așa cum este și în viață este și în arhitectură. Talentul, da, e un lucru foarte important, dar și aici, talentul în arhitectură se separă, se desparte. Pentru că poți să ai un talent deosebit pe partea artistică, deci în ceea ce privește esteticul, dar să nu înțelegi partea funcțională a lucrurilor. Și atunci nu ai cum să fii un arhitect bun. Eu cred că cel mai de preț lucru pe care trebuie să îl aibă un architect profesionist, nu doar deținător de diplomă, este aceea de a îmbina în fiecare proiect, în proporții foarte corecte, partea estetică cu partea funcțională.” – mărturisește Daniela Radu.
Este profesor la Liceul de Arte „Bălașa Doamna”, iar la examenul de admitere la Institutul de Arhitectură și Urbanism elevii ei de la clasă au o rată de succes de 100%. „Ceea ce urmăresc în primul rând, spune Daniela Radu, în timpul celor patru ani de liceu, este să le formez o dragoste, poate nu atât de mare, pentru profesia de arhitect, cât pentru arhitectura pe care ei o moștenesc în momentul în care se nasc, și pe care trebuie să o respecte. Așa cum își respectă părinții, bunicii, trebuie să învețe să respecte și trecutul cultural, și trecutul construit. Și poate că și ăsta este un lucru care îi motivează. Am și elevi care merg la facultatea de restaurare din Sibiu, tot cu gândul ca după aceea să poată să se implice și să păstreze cât mai mult din arhitectura pe care, cel puțin aici în Târgoviște, am moștenit-o și de multe ori deplângem că nu avem nici capacitatea financiară și nici potențialul profesional ca să putem să o îngrijim și să îi dăm fața pe care ar merita-o.”
În ultimii ani, ca membră a Ordinului Arhitecţilor, a reuşit să desfăşoare ample programe culturale în care a antrenat sute de elevi şi studenţi din întreaga ţară. Scopul acestor acţiuni a fost popularizarea activității artistice din şcolile de artă şi identificarea generației actuale cu valorile trecutului, recunoaşterea valorilor şi revalorificarea lor, pornind de la patrimoniul arhitectural.
A avut o experienţă interesantă la începutul anilor ’90, în Râmnicu Vâlcea. Împreună cu alți 4 prieteni, înființează o societate comercială de confecții pentru copii, fiind creatori vestimentari, designeri și executanți în același timp. Modelele noi, materialele cu imprimeuri vii, combinaţiile inedite dintre ţesături şi croiuri, le-au adus un succes neaşteptat de rapid. Două motive au determinat-o să se retragă din această afacere ce i-a adus satisfacție la acea vreme, anume legislaţia foarte instabilă şi mutarea domiciliului în Târgovişte. O altă activitate, cu care a cochetat în aceeaşi perioadă, a fost grafica de carte şi de ziar.
„Cred că onestitatea trebuie să fie principala calitate a unui arhitect. Așa cum este și în viață este și în arhitectură. Talentul, da, e un lucru foarte important, dar și aici, talentul în arhitectură se separă, se desparte. Pentru că poți să ai un talent deosebit pe partea artistică, deci în ceea ce privește esteticul, dar să nu înțelegi partea funcțională a lucrurilor. Și atunci nu ai cum să fii un arhitect bun. Eu cred că cel mai de preț lucru pe care trebuie să îl aibă un architect profesionist, nu doar deținător de diplomă, este aceea de a îmbina în fiecare proiect, în proporții foarte corecte, partea estetică cu partea funcțională.” – mărturisește Daniela Radu.
Este profesor la Liceul de Arte „Bălașa Doamna”, iar la examenul de admitere la Institutul de Arhitectură și Urbanism elevii ei de la clasă au o rată de succes de 100%. „Ceea ce urmăresc în primul rând, spune Daniela Radu, în timpul celor patru ani de liceu, este să le formez o dragoste, poate nu atât de mare, pentru profesia de arhitect, cât pentru arhitectura pe care ei o moștenesc în momentul în care se nasc, și pe care trebuie să o respecte. Așa cum își respectă părinții, bunicii, trebuie să învețe să respecte și trecutul cultural, și trecutul construit. Și poate că și ăsta este un lucru care îi motivează. Am și elevi care merg la facultatea de restaurare din Sibiu, tot cu gândul ca după aceea să poată să se implice și să păstreze cât mai mult din arhitectura pe care, cel puțin aici în Târgoviște, am moștenit-o și de multe ori deplângem că nu avem nici capacitatea financiară și nici potențialul profesional ca să putem să o îngrijim și să îi dăm fața pe care ar merita-o.”
În ultimii ani, ca membră a Ordinului Arhitecţilor, a reuşit să desfăşoare ample programe culturale în care a antrenat sute de elevi şi studenţi din întreaga ţară. Scopul acestor acţiuni a fost popularizarea activității artistice din şcolile de artă şi identificarea generației actuale cu valorile trecutului, recunoaşterea valorilor şi revalorificarea lor, pornind de la patrimoniul arhitectural.