Gigi Căciuleanu
A absolvit Şcoala Naţională Superioară de Coregrafie din Bucureşti şi a avut un stagiu de perfecţionare la Teatrul Balşoi. A fost solistul baletului Operei Române şi în 1994 a înfiinţat Compania de dans "Gigi Căciuleanu". Director al Baletului Naţional din Chile "El Banch", Gigi Căciuleanu a adus pe scenele româneşti un tip special de teatru - teatrul coregrafic, în care artiştii nu sunt nici actori, nici dansatori, ci dansactori. Stilul său, poetic şi matematic în acelaşi timp, a fost şlefuit sub îndrumarea lui Miriam Răducanu.
Între anii 1972 și 1973 este angajat de compania Folkwang Ballet din Essen - Germania a Pinei Bausch, originalitatea și imaginaţia sa fructificându-se în 10 creaţii printre care Plattenhüllen, Funny scenes, Valsuri nobile şi sentimentale, Gloriana etc .
Coregrafiile sale intră în repertoriul Operelor din Paris, Lyon şi Avignon, al companiei lui Pina Bausch. Organizează turnee cu spectacolele sale de la Paris la New York, la Berlin la Buenos Aires, Tokyo, Bruxelles. În 1984 este decorat în Franţa cu titlul de Chevalier în Ordinului de Arte şi Litere de către ministrul culturii Jack Lang. Primeşte și medalia BRIGITT, ca o recunoaştere a activităţii sale în domeniul culturii în Rennes şi în Bretania. În 1992 creează pentru Maia Plissetkaia spectacolul Nebuna din Chaillot, la Espace Pierre Cardin din Paris, cu care obţine un enorm succes pe scena teatrului Bolchoi la Moscova.
În 1994 părăseşte Rennes şi se instalează la Paris fondând Compania Gigi Căciuleanu.
În 1997 primeşte premiul APESS pentru cea mai bună creaţie coregrafică în Chile fiind felicitat de către Ministrul Francez al Culturii, pentru sprijinul acordat dansului şi artei coregrafice franceze peste hotare. În 2001 preia Direcţia Artistică a Baletului Naţional din Chile. Îşi împarte activitatea de creaţie coregrafică între Compania sa din Paris, Baletul Naţional Chilian şi Compania Oleg Danovschi din Constanţa. În 2002, primeşte la Santiago premiul Altazor, echivalent chilian al Oscarului, pentru spectacolul Gente.
Face parte din diferite Jurii în concursuri naţionale şi internaţionale. În ultimii ani fiind Director artistic al Galei Tânărului Actor HOP.
A absolvit Şcoala Naţională Superioară de Coregrafie din Bucureşti şi a avut un stagiu de perfecţionare la Teatrul Balşoi. A fost solistul baletului Operei Române şi în 1994 a înfiinţat Compania de dans "Gigi Căciuleanu". Director al Baletului Naţional din Chile "El Banch", Gigi Căciuleanu a adus pe scenele româneşti un tip special de teatru - teatrul coregrafic, în care artiştii nu sunt nici actori, nici dansatori, ci dansactori. Stilul său, poetic şi matematic în acelaşi timp, a fost şlefuit sub îndrumarea lui Miriam Răducanu.
Între anii 1972 și 1973 este angajat de compania Folkwang Ballet din Essen - Germania a Pinei Bausch, originalitatea și imaginaţia sa fructificându-se în 10 creaţii printre care Plattenhüllen, Funny scenes, Valsuri nobile şi sentimentale, Gloriana etc .
În 1973 o întâlneşte pe Rosella Hightower cu ajutorul căreia creează compania Studioul de Dans Contemporan la Grand théâtre de Nancy - Franţa, companie care devine ulterior "Ballets de Lorraine - Danse Contemporaine de France", susţinut de către Ministerul Francez de Cultură.
Preia Direcţia Baletului la Teatrul de la Nancy cu colaborarea artistică şi administrativă a lui Dan Mastacan. Organizează Întâlnirile Coregrafice de la Premontrés, creează festivalul de dans stradal Dansul la Aix, dând astfel posibilitatea multor artişti să se exprime, fapt pentru care primeşte de două ori cea mai înaltă distincţie din partea oraşului Aix en Provence.
Coregrafiile sale intră în repertoriul Operelor din Paris, Lyon şi Avignon, al companiei lui Pina Bausch. Organizează turnee cu spectacolele sale de la Paris la New York, la Berlin la Buenos Aires, Tokyo, Bruxelles. În 1984 este decorat în Franţa cu titlul de Chevalier în Ordinului de Arte şi Litere de către ministrul culturii Jack Lang. Primeşte și medalia BRIGITT, ca o recunoaştere a activităţii sale în domeniul culturii în Rennes şi în Bretania. În 1992 creează pentru Maia Plissetkaia spectacolul Nebuna din Chaillot, la Espace Pierre Cardin din Paris, cu care obţine un enorm succes pe scena teatrului Bolchoi la Moscova.
În 1994 părăseşte Rennes şi se instalează la Paris fondând Compania Gigi Căciuleanu.
Creaţiile care marcheză epoca pariziană: "Oskolki" la Espace Pierre Cardin - Paris, "Sommaire Soleil" la Péniche Opéra - Paris. "Ma Nuit avec Nijinsky" - (Paris - Teatrul Espace Acteur et Théâtre des Bouffes du Nord). "La Follia" - Hanoi - Vietnam si Centrul Georges Pompidou cu Compania Jeune Ballet de France.
În 1997 primeşte premiul APESS pentru cea mai bună creaţie coregrafică în Chile fiind felicitat de către Ministrul Francez al Culturii, pentru sprijinul acordat dansului şi artei coregrafice franceze peste hotare. În 2001 preia Direcţia Artistică a Baletului Naţional din Chile. Îşi împarte activitatea de creaţie coregrafică între Compania sa din Paris, Baletul Naţional Chilian şi Compania Oleg Danovschi din Constanţa. În 2002, primeşte la Santiago premiul Altazor, echivalent chilian al Oscarului, pentru spectacolul Gente.
În ianuarie 2003 este numit cel mai bun coregraf internaţional al anului de către Cercul Criticilor de Artă din Chile, iar în martie - primeşte din nou la Santiago Premiul Altazor pentru creaţia sa Cuerpos.
Face parte din diferite Jurii în concursuri naţionale şi internaţionale. În ultimii ani fiind Director artistic al Galei Tânărului Actor HOP.
Cu sprijinul Fundației Art Production montează în România numeroase spectacole cu tinerii adresate în primul rând tinerilor: „D’ale noastre”, „Folia”, după Shakespeare, „fabriKa”, „Un minut de dans sau UFF!”, „L’Om Dada”, „EmojiPlay”. „Carmina Burana”, „Anotimpurile”, „Mozart Steps”, „Imagine all the People”.
„Ceea ce mă pasionează este de-teatralizarea mişcării până la abstracţie, când emoţia şi chiar şi tensiunile psihologice provin, ca la muzică, din relaţia dintre diferite frecvenţe vibratorii şi nu neapărat de la semnificaţia imediată a gestului sau a mişcării. Un compozitor poate transmite integral muzica sa muzicienilor interpreţi, fără a fi măcar nevoie să fie prezent, şi asta numai cu ajutorul unei partituri. Dansatorii înşişi sunt partitura. Coregraful îşi scrie piesa direct pe ei.” (Gigi Căciuleanu)