MARIUS ANDRUH

Marius Andruh este un prestigios chimist, cercetător român, Membru titular al Academiei Române, din 2009 (membru corespondent din 2001), Președintele Secției de Științe Chimice a Academiei Române, Profesor universitar la Facultatea de Chimie de la Universitatea din București.

Prin cercetările sale, Profesorul Marius Andruh a contribuit la dezvoltarea chimiei combinațiilor complexe polinucleare, cu realizări în următoarele direcții: arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativă și inginerie cristalină; magnetism molecular; combinații complexe heteropolinucleare 3d-4f; sisteme moleculare și supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- și heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu echipa sa de colaboratori, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneți moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A utilizat, pentru prima dată, complecșii heteroleptici bis-oxalato ai cromului ca metaloliganzi pentru obținerea de sisteme heterometalice cu punți oxalato.

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în peste 280 de articole și cinci capitole de carte, care au adunat peste 8400 de citări. Peste 25 de articole au figurat în topul celor mai citate/accesate articole ale unor prestigioase jurnale internaționale.
 
Coautor al unor manuale de chimie pentru gimnaziu și liceu, este deopotrivă implicat, de peste 30 de ani, în organizarea olimpiadelor de chimie și în pregătirea echipelor care au reprezentat România la olimpiadele internaționale. Toate făcute cu pasiune şi din dorinţa de a deschide ochii tinerilor către frumuseţea chimiei, abordând un stil de predare care trebuie să-i bucure pe elevi și să îi provoace să înțeleagă chimia, trecând prin laborator. S-a străduit să găsească în România resursele necesare pentru cercetare. Dezvoltarea unor teme originale în cercetare este datorată şi reorganizării Şcolilor doctorale din Academia Română, o altă reuşită a domniei sale care îi aduce satisfacţie.

„Trebuie să i se acorde profesorului ceea ce i se cuvine: respectul societății.” – spune academicianul.