Preot Petru Moga
S-a născut în anul 1951 în satul Ludişor, actuala comună Voila, judeţul Braşov, într-o zonă geografică din apropierea Mănăstirii Sâmbăta, marcată puternic de ecourile activităţii duhovniceşti a Părintelui Arsenie Boca. Un traseu biografic atipic îl poartă, după absolvirea Liceului Energetic din Sibiu, către o licenţă în teologie în 1976 şi la o activitate de ghid-gestionar de muzeu la Mănăstirea Sinaia. Este preot paroh în satul Șona, judeţul Braşov, timp de zece ani, preot onorific la Mănăstirea Sinaia până în 1990 şi paroh la Parohia Sfântul Nicolae Câmpina, din 1991 şi până la pensionarea din 2016. Neobosit în propovăduirea prin cuvânt şi strădanie ctitoricească, concretizată în zidirea unei biserici noi, cu arhitectură şi pictură de excepţie, a demonstrat că până şi în condiţii de modernitate urbană poate fiinţa o comunitate religioasă autentică.
S-a născut în anul 1951 în satul Ludişor, actuala comună Voila, judeţul Braşov, într-o zonă geografică din apropierea Mănăstirii Sâmbăta, marcată puternic de ecourile activităţii duhovniceşti a Părintelui Arsenie Boca. Un traseu biografic atipic îl poartă, după absolvirea Liceului Energetic din Sibiu, către o licenţă în teologie în 1976 şi la o activitate de ghid-gestionar de muzeu la Mănăstirea Sinaia. Este preot paroh în satul Șona, judeţul Braşov, timp de zece ani, preot onorific la Mănăstirea Sinaia până în 1990 şi paroh la Parohia Sfântul Nicolae Câmpina, din 1991 şi până la pensionarea din 2016. Neobosit în propovăduirea prin cuvânt şi strădanie ctitoricească, concretizată în zidirea unei biserici noi, cu arhitectură şi pictură de excepţie, a demonstrat că până şi în condiţii de modernitate urbană poate fiinţa o comunitate religioasă autentică.
La parohia „Sfântul Nicolae“ din Câmpina, părintele Petru Moga a făcut adevărate minuni. De fapt, el nu a făcut decât să-i îndemne pe oamenii din parohie să facă ei înşişi minuni, adică să-şi pună în valoare talentul şi experienţa. „Eu i-am îndemnat pe oamenii care au o anumită înzestrare şi disponibilitate să-şi pună cunoştinţele şi experienţa în slujba celorlalţi.“ - spune Părintele.
Parohia „Sfântul Nicolae“ din Câmpina şi-a început existenţa în 1896, când o bisericuţă mai veche a fost deservită de preoţi căsătoriţi, pentru credincioşii care locuiau în preajmă. Această parohie era încadrată într-o instituţie de foarte mari dimensiuni, în acea vreme, un fel de fundaţie având caracter caritabil, numită „Eforia Spitalelor Civile“. Din 1948, parohia funcţionează în condiţiile obişnuite de parohie. Părintele Petru Moga slujeşte la „Sfântul Nicolae“ din 1990, ca suplinitor, iar din 1991, ca paroh. Biserica veche a devenit neîncăpătoare în doi-trei ani, motiv pentru care s-a luat hotărârea de a începe zidirea unui nou lăcaş de cult. Piatra de temelie a fost pusă în 1995 şi a început să se slujească în ea din 1997, după finalizarea demisolului. Altarul a fost târnosit pe 17 decembrie 2000, iar în noaptea de Crăciun a aceluiaşi an, biserica a putut să-i primească pe toţi într-o slujbă de priveghere de toată noaptea.
Casa parohială de aici este cea mai veche din Câmpina - datează din 1840 - şi este construită în specificul caselor din Ţara Românească de secol XIX. Din iniţiativa părintelui Moga a fost restaurată şi o veche şură. Lângă biserică a fost clădită o casă de oaspeţi, cu un spaţiu de cazare, bucătărie şi o sală de mese foarte modernă, cu ferestre largi şi cu pridvoare de jur împrejur, care o integrează, cumva, în stilul românesc. Sala este polivalentă, aici putându-se desfăşura diferite activităţi, printre care, cel mai adesea, sunt aşezate prinoasele pe care oamenii le aduc la marile praznice. Din aceste prinoase, după Sfânta Liturghie, credincioşii vin şi gustă din ceea ce s-a dăruit. În felul acesta există posibilitatea de a mai discuta unii cu alţii, de a petrece un sfert de oră împreună înainte de a pleca acasă.
Casa de oaspeţi găzduieşte şi activităţi culturale. Parohia „Sfântul Nicolae“ din Câmpina, prin programul liturgic şi evenimentele culturale organizate, adună şi valorifică cele mai diverse talente ale oamenilor din comunitate. Bineînţeles, acest fapt se datorează mai ales părintelui Petru Moga, care este convins că o viaţă autentică religioasă poate şi trebuie să fie dublată de o intensă preocupare faţă de latura socială şi culturală.
„Construcţia bisericii nu a fost o ambiţie de-a mea sau un angajament personal, ci s-a născut din nevoia parohiei de a avea un spaţiu şi, astfel, întreaga parohie a susţinut construcţia bisericii. Atunci, Dumnezeu ne-a dat oameni care nu au fost din parohie, dar care au venit, cum a fost dna arhitectă Livia Câlţia, care a făcut proiectul fără absolut nici un ban şi s-a implicat cu tot sufletul ca un ctitor adevărat. Dar şi ceilalţi, pentru care construcţia şi reuşita acestei biserici a devenit o problemă sufletească. Parohia a rămas, în continuare, în legătură cu toţi specialiştii care au fost implicaţi în această construcţie, într-o relaţie foarte frumoasă, de prietenie. Ei au rămas cu un sentiment de preţuire faţă de această parohie, faţă de slujbele care se fac aici, aşa cum noi i-am preţuit pe ei, ca specialişti, ca profesionişti.“- spune Părinte Petru Moga.