Romeo Belea s-a născut la 28 iulie 1932 la Tulcea. A urmat cursurile Şcolii Primare Germane „Sf. Anton“ din Craiova, în perioada 1939-1943, apoi cursurile liceale la Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova (1943-1951). Între anii 1951 -1957 a fost student al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti, al cărui licențiat în arhitectură și urbanism devine în februarie 1958. În septembrie 1973 obține titlul de doctor cu o teză despre „Spaţiul teatrului de dramă contemporan”. În anul 1976 a fost câștigător al unei burse „Ford“ - Urbanism şi amenajarea teritoriului la Bruxelles. În perioada 1957-1958 a fost încadrat ca arhitect-proiectant al Direcţiei de Studii şi Proiectări Constanţa, iar în intervalul 1958-1973 a fost arhitect și șef de proiect la Institutul de Proiectare „Proiect Bucureşti“. În anul 1963 își începe cariera universitară la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti. Între 1973-2002 devine profesor al instituției și coordonator de teze de doctorat. Din februarie 1990 activează și în Biroul Privat „ROINVEST“ S.A.
Este membru al Academiei Române. A fost decorat cu Ordinul „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler. Printre altele i-au fost decernate: Distincția Culturală a Academiei Române, 2001; Diploma „Meritul Academic“ al Academiei Române, 2005; „Opera Omnia“ - Premiul Uniunii Arhitecților din Romania, 2011.
Hotelul Intercontinental, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“, Sala Palatului şi Complexul Studenţesc Grozăveşti sunt doar câteva dintre elementele aşezate de arhitectul Romeo Belea pe harta Bucureştiului.
„Am certitudinea că la ora actuală există cei mai mulți arhitecți de vârsta când poți să dai totul, 50-60 de ani, pe care i-am avut noi în România vreodată. Sunt extraordinari. La asta a contribuit posibilitatea fiecăruia ca imediat după Revoluție să plece când vrea și cum vrea. Învățământul s-a modificat și a devenit mult mai aplicat. Se întâmplă să existe generații formidabile. Îmi place și cum gândesc și cum fac și cum vorbesc despre ce vor să facă. Școala nu mai e aceeași pentru că nu mai poate să fie. Noi intram, de asta arhitectura întotdeauna a fost celebră, dimineața la opt în școală și mai ieșeam, dați afară din școală, pe la zece, zece și jumate noaptea. Noi stăteam tot timpul în școală, pentru că în curte erau terenurile de sport și dacă aveam chef, făceam sport. Erau petreceri tot timpul, la care nu aveam voie să invităm pe nimeni. De asta noi, până prin 1980, toți suntem căsătoriți cu arhitecte. Nu cunoșteam pe altcineva. Arhitectura a fost din foarte multe puncte de vedere o chestie fără egală în România. A fost o șansă absolut extraordinară...”(Romeo Belea)
Este membru al Academiei Române. A fost decorat cu Ordinul „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler. Printre altele i-au fost decernate: Distincția Culturală a Academiei Române, 2001; Diploma „Meritul Academic“ al Academiei Române, 2005; „Opera Omnia“ - Premiul Uniunii Arhitecților din Romania, 2011.
Hotelul Intercontinental, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“, Sala Palatului şi Complexul Studenţesc Grozăveşti sunt doar câteva dintre elementele aşezate de arhitectul Romeo Belea pe harta Bucureştiului.
„Am certitudinea că la ora actuală există cei mai mulți arhitecți de vârsta când poți să dai totul, 50-60 de ani, pe care i-am avut noi în România vreodată. Sunt extraordinari. La asta a contribuit posibilitatea fiecăruia ca imediat după Revoluție să plece când vrea și cum vrea. Învățământul s-a modificat și a devenit mult mai aplicat. Se întâmplă să existe generații formidabile. Îmi place și cum gândesc și cum fac și cum vorbesc despre ce vor să facă. Școala nu mai e aceeași pentru că nu mai poate să fie. Noi intram, de asta arhitectura întotdeauna a fost celebră, dimineața la opt în școală și mai ieșeam, dați afară din școală, pe la zece, zece și jumate noaptea. Noi stăteam tot timpul în școală, pentru că în curte erau terenurile de sport și dacă aveam chef, făceam sport. Erau petreceri tot timpul, la care nu aveam voie să invităm pe nimeni. De asta noi, până prin 1980, toți suntem căsătoriți cu arhitecte. Nu cunoșteam pe altcineva. Arhitectura a fost din foarte multe puncte de vedere o chestie fără egală în România. A fost o șansă absolut extraordinară...”(Romeo Belea)