Valentin Drăgoi a trecut de la știința calculatoarelor (a terminat Secția de calculatoare la Institutul Politehnic de la Iași) la neurobiologie. „La sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 te puteai informa doar din articole publicate în jurnale străine sau cărți fotocopiate, care circulau doar într-un cerc restrâns... îmi amintesc că, de multe ori, aveai o carte numai pentru trei zile. Atunci trebuia să citești pe rupte și, eventual, să fotocopiezi anumite articole în regim de urgență. În ciuda multiplelor dificultăți, am avut o teză interesantă ca absolvent al secției de calculatoare: am dezvoltat un sistem adaptativ de prelucrare de imagini. Un rol important l-au avut Andi Lăzescu (primul meu mentor științific) și Dan Galea, fostul director al Institutului de Informatică Teoretică din Iași (unde am lucrat până în 1992).”

În State a ajuns în 1992 cu o bursă doctorală la Duke University. Între timp, și-a completat studiile la Massachusetts Institute of Technology (MIT). A fost întotdeauna atras de teoria sistemelor adaptative și de rețelele neuronale artificiale. „Am fost atras spre acest domeniu de interdisciplinaritatea și complexitatea lui. Într-adevăr, înțelegerea creierului și a comportamentului presupune o cunoaștere adâncă în diverse domenii, cum ar fi: biologie, psihologie, matematică, fizică, inginerie, etc. Creierul reprezintă un sistem computațional impresionant, care utilizează elemente biologice de viteză relativ coborâtă (neuroni) pentru a rezolva în timp real probleme complexe care sunt de fapt imposibil de rezolvat utilizând sisteme artificiale ce operează la viteze mult mai mari. Această performanță uluitoare este posibilă datorită principiilor computaționale fundamental diferite adoptate de către populațiiile de neuroni, care au evoluat în sensul optimizării preciziei de funcționare și a consumului energetic. De aceea, este clar că numai printr-o împletire a cunoștințelor din multiple domenii se pot realiza lucruri îndrăznețe, care pot adânci cunoașterea.”

A pus pe picioare propriul laborator și a primit o finanțare de peste un million de dolari pentru un proiect curajos, de care medicina are mare nevoie. Drăgoi Lab și-a găsit găzduire în cel mai mare centru medical din lume, Texas Medical Center. La succesul acestui laborator au contribuit și alți români. De aici, specialiștii în neurobiolologie din întreaga lume așteaptă un răspuns la întrebarea: "Cum funcționează familiile de neuroni?"  Altfel spus, înțelegerea modului în care rețelele de neuroni (spre deosebire de neuronii analizați separat) din creier codează informație. Care este limbajul populațiilor de neuroni?

„Atunci când ți se oferă o poziție academică în SUA, primești și o sumă consistentă. Cu acești bani poți începe echiparea laboratorului, atât din punct de vedere al construcției propriu-zise, cât și al echipamentului și poți oferi diverse poziții (studenți, doctoranzi, postdoctoranzi și tehnicieni). Pe Mircea Chelaru și Bogdan Iliescu (ambii din Iași) i-am angajat imediat după ce am obținut poziția de profesor. M-am gândit că un inginer electronist și un neurochirurg ar fi echipa ideală pentru a porni un laborator așa cum il vedeam eu. Și am avut dreptate. Amândoi au confirmat. Cred că problema revenirii talentelor în România nici nu ar trebui să se pună. Consider că ar fi bine ca românii talentați să fie încurajați să rămână acolo unde sunt și să se realizeze cu adevărat în SUA, Franța sau Germania. După ce aceștia se realizează și ocupă poziții în sistemul occidental, trebuie încurajate contactele cu România, pentru a ridica și influența nivelul universitar din țară. Ideal ar fi ca românii din străinătate să fie invitați să ocupe poziții onorifice (neretribuite) în cadrul universităților importante din România, iar prin aceasta, studenții sau cercetătorii români vor avea șansa să efectueze stagii de pregatire în străinătate, să fie expuși la tehnologii de ultimă oră, să lucreze pe proiecte cu adevărat interesante și să publice cot la cot cu colegii lor de peste hotare.”