0%
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Aflată în Târgu Jiu, pe Calea Eroilor nr. 94, este unul dintre simbolurile patrimoniului cultural al României. Denumirea originală a monumentului a fost „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicat soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în anul 1916 în luptele de pe malul Jiului, râu care traversează orașul. Monumentul a fost comandat de președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, Arethia Tătărescu. Constantin Brâncuși (1876-1957) l-a introdus în trilogia Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, alături de Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.
Monumentul, inaugurat pe 27 octombrie 1938, este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României și este alcătuit din 17 de elemente de fontă. Turnarea în fontă a elementelor monumentului s-a realizat în Atelierele Centrale Petroșani, iar alămirea lucrării s-a făcut după amplasarea ei pe locul dedicat, aplicându-se prin pulverizare sârmă de alamă, tehnică adusă în premieră din Eleveția. Lucrarea a fost ridicată pe o fundație de beton adâncă de 5 m. Întălțimea totală a lucrării este de 29,35 metri, iar greutatea acesteia depășește 29 de tone.
În anii ’50, regimul comunist a considerat că monumentul este un exemplu de artă burgheză și s-a hotărât demolarea acestuia, fapt care, din fericire, nu s-a petrecut.
Între anii 1998 și 2000, lucrarea a fost restaurată în urma unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondială și mai multe organizații din România.
Coloana fără sfârșit sau Coloana Infinitului este una dintre cele mai cunoscute opere de artă monumentală a sculptorului Constantin Brâncuși.
Aflată în Târgu Jiu, pe Calea Eroilor nr. 94, este unul dintre simbolurile patrimoniului cultural al României. Denumirea originală a monumentului a fost „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicat soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în anul 1916 în luptele de pe malul Jiului, râu care traversează orașul. Monumentul a fost comandat de președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, Arethia Tătărescu. Constantin Brâncuși (1876-1957) l-a introdus în trilogia Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, alături de Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.
Monumentul, inaugurat pe 27 octombrie 1938, este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României și este alcătuit din 17 de elemente de fontă. Turnarea în fontă a elementelor monumentului s-a realizat în Atelierele Centrale Petroșani, iar alămirea lucrării s-a făcut după amplasarea ei pe locul dedicat, aplicându-se prin pulverizare sârmă de alamă, tehnică adusă în premieră din Eleveția. Lucrarea a fost ridicată pe o fundație de beton adâncă de 5 m. Întălțimea totală a lucrării este de 29,35 metri, iar greutatea acesteia depășește 29 de tone.
În anii ’50, regimul comunist a considerat că monumentul este un exemplu de artă burgheză și s-a hotărât demolarea acestuia, fapt care, din fericire, nu s-a petrecut.
Între anii 1998 și 2000, lucrarea a fost restaurată în urma unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondială și mai multe organizații din România.