Ateneul Român

Construit în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, Ateneul Român a devenit un edificiu-emblemă al culturii române, fiind ridicat cu ajutorul unei campanii de subscripție publică.

 

Din iniţiativa a trei intelectuali români de marcă, Constantin Esarcu, Vasile Alexandrescu Urechia şi Nicolae Kretzulescu, a luat fiinţă în anul 1865 Societatea Literară „Ateneul Român” al cărui scop a fost unul, eminamente, educativ, inițiatorii săi propunându-și să înlesnească poporului accesul la cultură, mai cu seamă pentru clasele sociale de mijloc, prin cursuri și conferințe publice. Și pentru că trebuia să existe un loc dedicat proiectelor Societății, a apărut necesitatea construirii unui sediu adecvat activităților propuse. 

Astfel, un an mai târziu, apelându-se la cunoscutul arhitect francez Albert Galleron și la arhitectul român Constantin Băicoianu, ajutați de o pleiadă de arhitecți renumiți ai timpului precum Grigore Cerchez,  Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino, se va pune, pe 26 octombrie 1866, piatra de temelie a clădirii Palatului Ateneului Român pe un teren aflat în centrul orașului, care aparținea Societății Ecvestre Române.

 

Costurile realizării proiectului fiind ridicate, inițiatorii acestuia nedispunând de întreaga sumă necesară finalizării lui, dar şi din cauza lipsei susținerii financiare a autorităţilor statului din acea vreme, s-a apelat la o subscripţie publică naţională, cu numele „Dați un leu pentru Ateneu”, pentru strângerea fondurilor necesare începerii construirii aşezământului. Astfel, pe 9 aprilie 1884 inițiatorii fac un apel public intitulat „Către amicii Culturii Naționale”, punându-se în vânzare 500.000 de bilete de loterie cu o valoare de un leu, lozul cel mare fiind de 75.000 lei, tombolă aprobată oficial de guvern. Tot pentru strângerea fondurilor necesare s-au organizat pe lângă tombole și diferite evenimente culturale. 

 

În seara zilei de 14 februarie 1888, la nici doi ani de la începerea construcției, avea să aibă loc prima conferință, cu toate că arhitectura interioară a edificiului nu era încă finalizată. Având o înălțime de 41 metri, construcția are la fațadă un peristil (pridvor) format din şase coloane ionice, aducând aminte de templele Greciei antice. Zidul peristilului, aflat deasupra uşilor de intrare în palat, prezintă cinci medalioane în mozaic, reprezentându-i pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupul, Matei Basarab şi Regele Carol I al României. 

Încă de la început, palatul a fost prevăzut la interior cu mai multe săli de expoziţie și de proiecţie cinematografică, o bibliotecă, un depozit cu peste 10000 de volume, o sală mare pentru concerte și conferinţe şi Pinacoteca Statului. Impresionanta „Rotondă a Ateneului”, aflată la parter, prezintă un inel de 12 coloane cu o tencuială care imită marmura roz, din acest vestibul pornind scara de onoare și alte patru scări care duc către sala mare de concerte, toate realizate din marmură roz de Carrara. Lucrările au continuat până în anul 1897. 

 

Între 1919 și1920 clădirea Ateneului a fost folosită de autorităţile statului din acea vreme drept sediu al Camerei Deputaţilor. În sala mare a Ateneului pe 29 decembrie 1919 avea să fie votată ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei cu România. Clădirii i se vor aduce mai multe modificări din 1924 până în 1928. La bombardamentul care a avut loc în zilele de 24 și 25 august 1944 palatul avea să sufere nenumărate stricăciuni.

 

Impresionanta sală mare a Ateneului, a cărui boltă este ornată cu elemente antropomorfe, zoo şi fito, în relief policromat aurit, având ca sursă de inspiraţie basmele populare româneşti, a fost decorată cu o amplă frescă realizată de pictorul Costin Petrescu din Pitești, cu o lungime de 75 de metri și o lățime de 3 metri, care cuprinde 25 de momente semnificative din istoria românilor. În perioada comunistă scenele dedicate în frescă Familiei Regale a României au fost acoperite cu o pânză de catifea, fiind salvate de la distrugerea lor. Lucrarea, cea mai amplă de acest gen din țară, a început în 1933 şi a fost inaugurată pe 26 mai 1938, fondurile necesare derulării proiectului fiind obţinute şi, de această dată, tot prin subscripţie publică.

 

La iniţiativa marelui muzician George Enescu, în anul 1935 s-a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru construcţia orgii de concert din sala mare.Palatul Ateneului Român a fost restaurat între anii 2000 și 2004 după planurile arhitectei Raluca Nicoară și este și astăzi sediul Filarmonicii „George Enescu”.