Casa Argintarului

La câțiva pași de Sugălete, pe strada Dornei din Bistrița, se impune în fața ochilor o clădire construită în stil renascentist: Casa Argintarului.
 
Ajunsă la noi din vremea în care în Europa Renașterea își dădea marile capodopere, Casa Argintarului din Bistrița, dă mărturie despre breasla bijutierilor, activă în acest colț de lume. Casa este o locuință săsească, având la parter un atelier, în care se făureau adevărate bijuterii. Când în 1560, la Bistrița ajunge arhitectul elvețian Petrus Italus de Lugano, pentru a oferi consultanță pentru Biserica Evanghelică din oraș, acesta reface în stil renascentist și Casa Argintarului. În istoria casei mai este consemnat un incendiu devastator, dar și faptul că este salvată de la demolare de Nicolae Iorga însuși, în 1939. Casa are un plan simplu și eficient: la parter, fațada este dominată de poarta impresionantă, de lemn, cu o deschidere în arcadă, străjuită de doi pilaștri, cu capiteluri decorate cu motive vegetale. La etaj, cele patru ferestre cu ancadramente de piatră, dau întregii clădiri un aer, pe cât de sobru, pe atât de elegant. În interior, tavanul cu bârne de lemn, a fost cu grijă păstrat, căci Casa Argintarului a fost restaurată, în ultimii ani, cu fonduri europene. Aici funcționează un mic muzeu, sub patronajul Centrului german, care organizează diferite activități cu caracter cultural. Edificiul este clasat drept monument istoric de importanță națională.