0%
Casa Turnescu / Rectoratul UMF „Carol Davila”
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Regimul comunist a degradat interiorul clădirii, acoperind picturile în foiță de aur cu vopsea și distrugând mobilierul original, pentru a înlătura cât mai mult din aspectul considerat decadent și burghez de către autoritățile vremii. Clădirea a fost însă salvată de doctorul Theodor Burghele. În 1956, acesta a reușit recuperarea imobilului pentru a deveni sediul rectoratului, stabilind o compartimentare a birourilor care se păstrează și astăzi. În salonul folosit drept anticameră a rectorului se află o galerie cu portretele tuturor rectorilor, piese de mobilier donate de Theodor Burghele, precum și bustul lui Nicolae Turnescu. Actualul birou al rectorului era, cândva, încăperea unde se adunau domnii la discuții. Este singura în care s-au păstrat intacte geamurile cu vitralii. Tot aici se găsesc un bust valoros al lui Carol Davila și câteva tablouri vechi.
Arhitectural, edificiul îmbină stilul neoclasic cu cel Art Nouveau. Interiorul este spectaculos, fiind decorat cu pereți din stucomarmură, sobe Meissen, candelabre de Murano și un vitraliu Tiffany veritabil deasupra intrării. Clădirea beneficia de tehnologii avansate pentru acea epocă, precum lifturi pentru marfă mascate în tâmplărie și sisteme ingenioase de ventilație.
Monument istoric de clasă B, protejat vizual de faimoasa glicină de pe fațadă, Casa Turnescu păstrează intactă atmosfera rafinată a Bucureștiului de la începutul secolului XX.
Casa Turnescu, actualul sediu al rectoratului UMF „Carol Davila” din București, este un monument istoric de o valoare inestimabilă. Clădirea a fost comandată de chirurgul Nicolae Turnescu, primul decan al Facultății de Medicină, și proiectată de arhitectul francez Albert Galleron, cel care a realizat și Ateneul Român. Ca medic, numele lui NicolaeTurnescu este legat de introducerea cloroformului și a kelenului în știința chirurgicală. Finalizată în 1895, casa a fost locuită de familia Turnescu până în 1956, când nepotul chirurgului, Constantin, a donat-o Facultății de Farmacie.
Regimul comunist a degradat interiorul clădirii, acoperind picturile în foiță de aur cu vopsea și distrugând mobilierul original, pentru a înlătura cât mai mult din aspectul considerat decadent și burghez de către autoritățile vremii. Clădirea a fost însă salvată de doctorul Theodor Burghele. În 1956, acesta a reușit recuperarea imobilului pentru a deveni sediul rectoratului, stabilind o compartimentare a birourilor care se păstrează și astăzi. În salonul folosit drept anticameră a rectorului se află o galerie cu portretele tuturor rectorilor, piese de mobilier donate de Theodor Burghele, precum și bustul lui Nicolae Turnescu. Actualul birou al rectorului era, cândva, încăperea unde se adunau domnii la discuții. Este singura în care s-au păstrat intacte geamurile cu vitralii. Tot aici se găsesc un bust valoros al lui Carol Davila și câteva tablouri vechi.
Arhitectural, edificiul îmbină stilul neoclasic cu cel Art Nouveau. Interiorul este spectaculos, fiind decorat cu pereți din stucomarmură, sobe Meissen, candelabre de Murano și un vitraliu Tiffany veritabil deasupra intrării. Clădirea beneficia de tehnologii avansate pentru acea epocă, precum lifturi pentru marfă mascate în tâmplărie și sisteme ingenioase de ventilație.
Monument istoric de clasă B, protejat vizual de faimoasa glicină de pe fațadă, Casa Turnescu păstrează intactă atmosfera rafinată a Bucureștiului de la începutul secolului XX.