Cazarma pompierilor din Călărași

Multă vreme, Cazarma pompierilor din Călărași a fost cea mai înaltă clădire din oraș. 
Construită în doar trei luni, de către un antreprenor italian, în 1897, clădirea este astăzi sediul Filialei Județene a Arhivelor Naționale. Incendiul puternic care a avut loc la București, în 1847, dar și Revoluția de la 1848, au condus la necesitatea ca prin regulament, primăriile orășenești să fie obligate să înființeze comandamente de pompieri. O vreme, deși orașul dispunea de o așa numită „Comandă de foc”, acesteia nu îi era alocat un sediu, iar pompierii erau folosiți la alte activități. A fost nevoie să se întâmple un incendiu de proporții, care, în 1888, a afectat clădiri din centrul orașului, pentru ca să fie întocmit primul regulament de prevenire și stingere a incendiilor, care prevedea inclusiv sancțiuni pentru cei care nu-l respectau.  Clădirea este una impunătoare. Peste intrarea principală, se ridică un turn de observație, care avea, în epocă, funcțiunea de foișor de foc. Turnul este compus din trei registre inegale și  flancat stânga – dreapta de două corpuri solide, simetrice, având, la rândul lor, clădiri anexe. Cu decorație parietală tip cărămidă aparentă și coloane adosate, cu ferestre mari, subliniate de ancadramente, clădirea este și astăzi una relevantă pentru locuitorii orașului Călărași.