0%
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Data nașterii acestei fabrici ar fi anul 1931 când, în urma unei vizite a lui Henry Ford, Theodor Davila, fiul dramaturgului Alexandru, autorul lui "Vlaicu Voda", și nepotul lui Carol Davila, a devenit reprezentantul companiei Ford în România dorind să construiască în București o sucursală a faimoasei uzine din Detroit.
Problema terenului pe care să fie construită a trenat aproape patru ani și a fost rezolvată abia în 1 martie 1935, când Societatea Ford Romania a înaintat Ministerului Industriei și Comerțului o propunere pentru construirea unei uzine de montaj pentru automobile de lux în Calea Floreasca pe malul Lacului Floreasca asanat de inginerul Nicolae Caranfil.
Cererea fiind aprobată, achiziționarea terenului necesar a revenit fondatorului companiei, Henry Ford. Sub conducerea arhitectului american Albert Kahn la proiectarea clădirii au participat arhitectul Emil Miclescu și inginerii de structură Dumitru Marcu si Nicolae Gane. Hala Uzinei ”Automobile Ford Romania S.A.R”, construită într-un atractiv stil modernist, era prevazută și cu etaj pentru birouri.
Fabrica număra 250 de muncitori, 5 maiștri străini, 5 tehnicieni și un desenator român, capacitatea anuală fiind de circa 2.500 de automobile. ”Între anii 1936-1940, principalul automobil realizat era modelul Ford V8 Fordor Sedan, iar începând cu anul 1938 au început să fie asamblate modelele V8-81A De Luxe și V8-82A Standard”.
Trebuie spus, în conformitate cu Gazeta Municipală, numărul din 11 noiembrie 1938, că piesele veneau din SUA, un singur automobil necesitând 17 000 de piese. În anul 1938 se lucra în trei schimburi, salariul depășind 45 lei ora, aproximativ cât primea un muncitor din alte întreprinderi pe zi! Este o explicație pentru randamentul neobișnuit de ridicat de circa 30 de automobile asamblate în 24 de ore. O vreme a lucrat la linia de asamblare și Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, viitorul rege, în tura de dimineață care începea la ora 7. Astfel a deprins tainele automobilului.
După război, în ziua de 11 iunie 1945, a fost confiscată de sovietici, oficiosul PCR, Scânteia, titrând două zile mai târziu cu exemplificări ”Întreprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor devin bun comun al întregului popor”. Fabrica a fost rebotezată ”Autoindependența”, iar în anul 1960 a fost reprofilată, devenind ”Întreprinderea Industrială de Stat Automatica”.
După 1989 fabrica Automatica a fost abandonată și ajunsă o ruină, deși era înscrisă în patrimoniul construcțiilor industriale. Din fericire a fost cumpărată de ”One United Properties„ cu intenția restaurării, cum rezultă din această declarație de intenții: "Hala Ford este unul dintre reperele istorice ale Bucureștiului pe care compania One United Properties și-a luat angajamentul să le restaureze. În urma achiziției halei Ford, One United Properties a realizat, și realizează, investiții semnificative pentru restaurarea clădirii, în scopul protejării și regenerării patrimoniului cultural al Bucureștiului.
Aceasta nu va fi demolată, ci restaurată printr-un proces complex prin care fațadele originale sunt conservate, se reconstruiește structura, apoi fațadele sunt atașate de noua structură.
Acesta este un procedeu de restaurare foarte des utilizat de specialiștii din întreaga lume, pentru a conserva aspectul original al clădirii
istorice restaurate.
Este un procedeu prin care materialele și tehnicile de construire moderne sunt integrate în proiectul original, permițând păstrarea aspectului original al imobilului. După restaurare, aceasta va deveni One Gallery, un spațiu modern ce păstrează accentele sale de istorie, cu funcțiuni comerciale și office.”
Majoritatea bucureștenilor au auzit de fabrica Automatica dar puțini știu că înainte se numise Ford.
Data nașterii acestei fabrici ar fi anul 1931 când, în urma unei vizite a lui Henry Ford, Theodor Davila, fiul dramaturgului Alexandru, autorul lui "Vlaicu Voda", și nepotul lui Carol Davila, a devenit reprezentantul companiei Ford în România dorind să construiască în București o sucursală a faimoasei uzine din Detroit.
Problema terenului pe care să fie construită a trenat aproape patru ani și a fost rezolvată abia în 1 martie 1935, când Societatea Ford Romania a înaintat Ministerului Industriei și Comerțului o propunere pentru construirea unei uzine de montaj pentru automobile de lux în Calea Floreasca pe malul Lacului Floreasca asanat de inginerul Nicolae Caranfil.
Cererea fiind aprobată, achiziționarea terenului necesar a revenit fondatorului companiei, Henry Ford. Sub conducerea arhitectului american Albert Kahn la proiectarea clădirii au participat arhitectul Emil Miclescu și inginerii de structură Dumitru Marcu si Nicolae Gane. Hala Uzinei ”Automobile Ford Romania S.A.R”, construită într-un atractiv stil modernist, era prevazută și cu etaj pentru birouri.
Fabrica număra 250 de muncitori, 5 maiștri străini, 5 tehnicieni și un desenator român, capacitatea anuală fiind de circa 2.500 de automobile. ”Între anii 1936-1940, principalul automobil realizat era modelul Ford V8 Fordor Sedan, iar începând cu anul 1938 au început să fie asamblate modelele V8-81A De Luxe și V8-82A Standard”.
Trebuie spus, în conformitate cu Gazeta Municipală, numărul din 11 noiembrie 1938, că piesele veneau din SUA, un singur automobil necesitând 17 000 de piese. În anul 1938 se lucra în trei schimburi, salariul depășind 45 lei ora, aproximativ cât primea un muncitor din alte întreprinderi pe zi! Este o explicație pentru randamentul neobișnuit de ridicat de circa 30 de automobile asamblate în 24 de ore. O vreme a lucrat la linia de asamblare și Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, viitorul rege, în tura de dimineață care începea la ora 7. Astfel a deprins tainele automobilului.
După război, în ziua de 11 iunie 1945, a fost confiscată de sovietici, oficiosul PCR, Scânteia, titrând două zile mai târziu cu exemplificări ”Întreprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor devin bun comun al întregului popor”. Fabrica a fost rebotezată ”Autoindependența”, iar în anul 1960 a fost reprofilată, devenind ”Întreprinderea Industrială de Stat Automatica”.
După 1989 fabrica Automatica a fost abandonată și ajunsă o ruină, deși era înscrisă în patrimoniul construcțiilor industriale. Din fericire a fost cumpărată de ”One United Properties„ cu intenția restaurării, cum rezultă din această declarație de intenții: "Hala Ford este unul dintre reperele istorice ale Bucureștiului pe care compania One United Properties și-a luat angajamentul să le restaureze. În urma achiziției halei Ford, One United Properties a realizat, și realizează, investiții semnificative pentru restaurarea clădirii, în scopul protejării și regenerării patrimoniului cultural al Bucureștiului.
Aceasta nu va fi demolată, ci restaurată printr-un proces complex prin care fațadele originale sunt conservate, se reconstruiește structura, apoi fațadele sunt atașate de noua structură.
Acesta este un procedeu de restaurare foarte des utilizat de specialiștii din întreaga lume, pentru a conserva aspectul original al clădirii
istorice restaurate.
Este un procedeu prin care materialele și tehnicile de construire moderne sunt integrate în proiectul original, permițând păstrarea aspectului original al imobilului. După restaurare, aceasta va deveni One Gallery, un spațiu modern ce păstrează accentele sale de istorie, cu funcțiuni comerciale și office.”