Opera Națională din București

Opera Națională din București este una din cele patru opere naționale din România, fiind cel mai mare teatru liric al țării.

Deși existența unei trupe artistice românești de teatru liric, sub numele de Compania Opera Română, s-a făcut cunoscută încă din 1885, înființarea Operei Române ca instituție independentă și finanțată de la bugetul de stat s-a realizat abia în 1921. Un mare merit în acest sens l-a avut ministrul Artelor și Cultelor de atunci, poetul Octavian Goga, el însuși soțul unei soprane celebre în epocă, Veturia Goga.Premiera absolută s-a făcut cu opera Lohengrin sub bagheta lui George Enescu. Actuala cladire a operei a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu. 
Fațada clădirii are un portic cu trei arcade monumentale și este împodobită cu două basoreliefuri, unul care înfățisează o scenă de operă (sculptori Zoe Baicoianu si Boris Caragea), iar celălalt, zborul unor balerini (sculptor Ion Vlad). Cele trei uși de acces permit intrarea publicului în holul fastuos înălțat pe două nivele.
Sala de spectacole are o formă de potcoavă, o capacitate de 952 locuri și este luminată de un spectaculos candelabru cu 100 de brațe de cristal aurit. Scena are 24 m lățime, 20 m adâncime și 30 m înălțime. La ultimul etaj, există Muzeul Operei.
În parcul din fața clădirii se află statuia marelui compozitor George Enescu, o sculptură în bronz de Ion Jalea. Tot în fața clădirii, dar privind spre intrare, se află bustul compozitorului Gheorghe Stephanescu, fondatorul Operei Române.
Clădirea Operei Naționale București este clasată pe lista monumentelor istorice din București.