0%
Donatori
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Fost Palat Domnesc, reprezentativ pentru stilul neoclasic specific școlii de arhitectură franceze, Palatul Știrbei a fost unul dintre simbolurile Bucureștilor secolului al XIX-lea, existând în peisajul orașului din 1835.
Aflat în perimentrul dintre Calea Victoriei 107, Str. General Constantin Budișteanu 7 și Strada Banului 2, pe Podul Mogoșoaiei, cum se numea odinioară, Palatul Știrbei poartă amprenta arhitecturală a unei clădiri nobile, acesta aparținând Domnitorului Țării Românești Barbu D. Știrbei (1799-1869). Acesta a dorit să ridice pentru familia sa o clădire grandioasă, trainică și elegantă, astfel încât îi va încredința realizarea proiectului arhitectui-șef al Bucureștiului în acea perioadă, francezul Michel Sanjouand.
În primii ani ai existenței sale, până în 1869, aceasta a fost locuința familiei Știrbei, însă, la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Barbu D. Știrbei, clădirea devenind Palat Domnesc. Pentru această schimbare, domnitorul face apel la arhitectul Friedrich Hartman pentru amenajări specifice unei astfel de clădiri rezidențiale, moment în care se adaugă un etaj, se ridică un turn destinat Corpului de Gardă și se construiește o pivniță spațioasă dedicată afacerii familiei Știrbei cu vinuri de la podgoriile proprii și conserve provenite de la fabrica pe care o dețineau la Buftea.
La venirea Partidului Comunist Român la putere, clădirea este naționalizată, fapt care va aduce cu sine distrugeri semnificative. În 1948, palatul devine sediul Uniunii Femeilor Democrate din România și, șase ani mai târziu, i se schimbă destinația, fiind numit Muzeul Popular de Artă. În anii ’80 până în 1994 va funcționa aici Muzeul Ceramicii. După acest an, clădirea a fost retrocedată moștenitorilor familiei Știrbei.
Fost Palat Domnesc, reprezentativ pentru stilul neoclasic specific școlii de arhitectură franceze, Palatul Știrbei a fost unul dintre simbolurile Bucureștilor secolului al XIX-lea, existând în peisajul orașului din 1835.
Aflat în perimentrul dintre Calea Victoriei 107, Str. General Constantin Budișteanu 7 și Strada Banului 2, pe Podul Mogoșoaiei, cum se numea odinioară, Palatul Știrbei poartă amprenta arhitecturală a unei clădiri nobile, acesta aparținând Domnitorului Țării Românești Barbu D. Știrbei (1799-1869). Acesta a dorit să ridice pentru familia sa o clădire grandioasă, trainică și elegantă, astfel încât îi va încredința realizarea proiectului arhitectui-șef al Bucureștiului în acea perioadă, francezul Michel Sanjouand.
În primii ani ai existenței sale, până în 1869, aceasta a fost locuința familiei Știrbei, însă, la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Barbu D. Știrbei, clădirea devenind Palat Domnesc. Pentru această schimbare, domnitorul face apel la arhitectul Friedrich Hartman pentru amenajări specifice unei astfel de clădiri rezidențiale, moment în care se adaugă un etaj, se ridică un turn destinat Corpului de Gardă și se construiește o pivniță spațioasă dedicată afacerii familiei Știrbei cu vinuri de la podgoriile proprii și conserve provenite de la fabrica pe care o dețineau la Buftea.
La venirea Partidului Comunist Român la putere, clădirea este naționalizată, fapt care va aduce cu sine distrugeri semnificative. În 1948, palatul devine sediul Uniunii Femeilor Democrate din România și, șase ani mai târziu, i se schimbă destinația, fiind numit Muzeul Popular de Artă. În anii ’80 până în 1994 va funcționa aici Muzeul Ceramicii. După acest an, clădirea a fost retrocedată moștenitorilor familiei Știrbei.