0%
Palatul Universitatii de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București este expresia unei idei rare: aceea că știința are nevoie de arhitectură, iar educația – de monumentalitate. Ridicat între 1897 și 1902, edificiul devine sediul uneia dintre cele mai importante instituții academice din Europa de Sud-Est, astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”. Clădirea este proiectată de arhitectul Louis Pierre Blanc, format la Paris, reprezentant al rigorii academismului francez de sfârșit de secol XIX. Concepția sa este una limpede: un palat al medicinei, construit nu ca decor, ci ca infrastructură a cunoașterii. Fațadele sunt echilibrate, solemne, lipsite de exces ornamental, dar impunătoare prin proporții și ritm. Volumul transmite ordine, stabilitate și autoritate publică. Interiorul continuă această logică. Amfiteatrele ample, bibliotecile monumentale, sălile de anatomie și holurile de onoare sunt gândite ca spații ale disciplinei intelectuale. Mobilierul bibliotecilor comandat la Paris, mesele de disecție din marmură de Carrara, candelabrele din sticlă de Murano vorbesc despre o epocă în care știința era inseparabilă de cultură și rafinament. În fața clădirii, statuia lui Carol Davila, inaugurată în 1903, fixează simbolic centrul acestui ansamblu. Monumentul este realizat de sculptorul Carol Storck, una dintre figurile majore ale sculpturii românești de la începutul secolului XX. Turnată în bronz și modelată pe baza măștii mortuare a lui Davila, statuia impresionează prin sobrietate și forță psihologică. Inițiativa ridicării monumentului a aparținut medicilor și foștilor săi studenți, prin subscripție publică, semn al prestigiului de care se bucura încă din timpul vieții. Palatul Universității de Medicină și Farmacie din București nu este doar un martor al trecutului, ci un reper al modernității românești. Un loc în care arhitectura, educația și memoria fondatoare se întâlnesc pentru a construi durabil.