0%
Donatori
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Ceramica de Horezu este un tip de ceramică românească specific orașului Horezu, din județul Vâlcea.
Simbolul dominant în pictura vaselor de ceramică din Horezu este cocoșul, alături de o multe alte simboluri considerate creștine. Ceramica de Horezu este smălțuită și arsă de două ori. Bărbații sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curățat, porționat, udat, frământat, tescuit și amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecționate celebrele vase roșiatice de Horezu. La rândul lor, femeile sunt acelea care decorează obiectele, folosind tehnici și instrumente specifice, cu care desenează modele tradiționale și simbolurile dominante precum cocoșul, steaua, șarpele, copacul, peștele, soarele, spicul de grâu, pomul vieții și coada de păun. Culorile sunt vii și variază de la maro închis, roșu, verde și albastru până la celebrul ivoriu de Horezu (alb-gălbui, culoarea fildeșului). Cocoșul, figura emblematică a centrului ceramic, are semnificații ritualice vechi, îndeplinind o funcție de avertisment: proteja de necunoscut, asigura biruința luminii asupra întunericului. Fiind în multe epoci singurul vestitor al zilei și îndemnându-i pe oameni să înceapă cu voioșie ziua, a devenit și un simbol al măsurării timpului. Anunțând victoria soarelui, alunga forțele ostile omului. Simbolizând totodată vigilența și mândria, pe ceramică apare în diverse ipostaze: înfoiat, colorat, mândru etc. și ocupă spațiul central pe fundul vasului, deci are rolul principal în structura decorului.
În cadrul celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfășurat la Paris, în decembrie 2012, UNESCO a decis înscrierea ceramicii românești de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial mondial.
Simbolul dominant în pictura vaselor de ceramică din Horezu este cocoșul, alături de o multe alte simboluri considerate creștine. Ceramica de Horezu este smălțuită și arsă de două ori. Bărbații sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curățat, porționat, udat, frământat, tescuit și amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecționate celebrele vase roșiatice de Horezu. La rândul lor, femeile sunt acelea care decorează obiectele, folosind tehnici și instrumente specifice, cu care desenează modele tradiționale și simbolurile dominante precum cocoșul, steaua, șarpele, copacul, peștele, soarele, spicul de grâu, pomul vieții și coada de păun. Culorile sunt vii și variază de la maro închis, roșu, verde și albastru până la celebrul ivoriu de Horezu (alb-gălbui, culoarea fildeșului). Cocoșul, figura emblematică a centrului ceramic, are semnificații ritualice vechi, îndeplinind o funcție de avertisment: proteja de necunoscut, asigura biruința luminii asupra întunericului. Fiind în multe epoci singurul vestitor al zilei și îndemnându-i pe oameni să înceapă cu voioșie ziua, a devenit și un simbol al măsurării timpului. Anunțând victoria soarelui, alunga forțele ostile omului. Simbolizând totodată vigilența și mândria, pe ceramică apare în diverse ipostaze: înfoiat, colorat, mândru etc. și ocupă spațiul central pe fundul vasului, deci are rolul principal în structura decorului.
În cadrul celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfășurat la Paris, în decembrie 2012, UNESCO a decis înscrierea ceramicii românești de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial mondial.
Ceramica de Horezu este un tip de ceramică românească specific orașului Horezu, din județul Vâlcea.
Simbolul dominant în pictura vaselor de ceramică din Horezu este cocoșul, alături de o multe alte simboluri considerate creștine. Ceramica de Horezu este smălțuită și arsă de două ori. Bărbații sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curățat, porționat, udat, frământat, tescuit și amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecționate celebrele vase roșiatice de Horezu. La rândul lor, femeile sunt acelea care decorează obiectele, folosind tehnici și instrumente specifice, cu care desenează modele tradiționale și simbolurile dominante precum cocoșul, steaua, șarpele, copacul, peștele, soarele, spicul de grâu, pomul vieții și coada de păun. Culorile sunt vii și variază de la maro închis, roșu, verde și albastru până la celebrul ivoriu de Horezu (alb-gălbui, culoarea fildeșului). Cocoșul, figura emblematică a centrului ceramic, are semnificații ritualice vechi, îndeplinind o funcție de avertisment: proteja de necunoscut, asigura biruința luminii asupra întunericului. Fiind în multe epoci singurul vestitor al zilei și îndemnându-i pe oameni să înceapă cu voioșie ziua, a devenit și un simbol al măsurării timpului. Anunțând victoria soarelui, alunga forțele ostile omului. Simbolizând totodată vigilența și mândria, pe ceramică apare în diverse ipostaze: înfoiat, colorat, mândru etc. și ocupă spațiul central pe fundul vasului, deci are rolul principal în structura decorului.
În cadrul celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfășurat la Paris, în decembrie 2012, UNESCO a decis înscrierea ceramicii românești de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial mondial.
Simbolul dominant în pictura vaselor de ceramică din Horezu este cocoșul, alături de o multe alte simboluri considerate creștine. Ceramica de Horezu este smălțuită și arsă de două ori. Bărbații sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curățat, porționat, udat, frământat, tescuit și amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecționate celebrele vase roșiatice de Horezu. La rândul lor, femeile sunt acelea care decorează obiectele, folosind tehnici și instrumente specifice, cu care desenează modele tradiționale și simbolurile dominante precum cocoșul, steaua, șarpele, copacul, peștele, soarele, spicul de grâu, pomul vieții și coada de păun. Culorile sunt vii și variază de la maro închis, roșu, verde și albastru până la celebrul ivoriu de Horezu (alb-gălbui, culoarea fildeșului). Cocoșul, figura emblematică a centrului ceramic, are semnificații ritualice vechi, îndeplinind o funcție de avertisment: proteja de necunoscut, asigura biruința luminii asupra întunericului. Fiind în multe epoci singurul vestitor al zilei și îndemnându-i pe oameni să înceapă cu voioșie ziua, a devenit și un simbol al măsurării timpului. Anunțând victoria soarelui, alunga forțele ostile omului. Simbolizând totodată vigilența și mândria, pe ceramică apare în diverse ipostaze: înfoiat, colorat, mândru etc. și ocupă spațiul central pe fundul vasului, deci are rolul principal în structura decorului.
În cadrul celei de-a șaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfășurat la Paris, în decembrie 2012, UNESCO a decis înscrierea ceramicii românești de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial mondial.