Biserica Banului din Buzău

Biserica Banului din Buzău, cu hramul Buna Vestire, monument istoric și de arhitectură, este menționată în documente din anul 1571.
 
O icoană făcătoare de minuni este tot ce-a mai rămas, din mica biserică pe locul căruia Banul Andronic Cantacuzino a construit o biserică nouă. Biserica Banului din Buzău păstrează și astăzi această icoană a Maicii Domnului, poleită cu aur de către Doamna Elena Brâncoveanu.  Despre această icoană se spune că ar fi fost salvată de creștinii din Constantinopolul cucerit de otomani. Mihai Viteazu însuși a făcut donații acestui loc binecuvântat. Așezământ monahal vreme de mai bine de trei secole,  lăcașul poartă hramul Bunei Vestiri, dar și pe cel al Sfântului Paisie de la Neamț. Arhitectura sa este asemănătoare cu cea a mânăstirilor din nordul Moldovei. Intrarea este străjuită de un pridvor închis, ritmat de coloane cu caneluri și deschideri curbate, iar în registrul superior sunt mici ocnițe pictate. Turla, de plan pătrat, este scurtă și robustă și este decorată, de asemenea, cu mici ocnițe pictate. Rezidită de văduva lui Șerban Cantacuzino, și restaurată după un puternic cutremur, la începutul secolului al XIX-lea, biserica a avut un rol important: acela de școală pentru comunitățile din jur. Iconostasul său a fost pictat de Gheorghe Tattarescu. 
Pentru că este unul dintre cele mai frumoase și vechi lăcașuri de cult din Buzău, Biserica  Banului este clasificată drept monument de arhitectură de importanță națională.