0%
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Construcția bisericii a fost începută în al treilea sfert al secolului al XIV-lea, continuând timp de aproape un secol și jumătate în cel puțin șase etape până la începutul secolului al XVI-lea, fără a fi complet finalizată.
Cea mai veche parte a sanctuarului a fost construită cu o scară în spirală. Pe cei cinci pilaștri ai sanctuarului principal sunt înfățișate povești biblice și scene din viața cotidiană, care conferă întregului spațiu o notă religioasă și umană.
Singurul turn al bisericii a fost slăbit din punct de vedere structural de cutremure și incendii și a fost demolat în 1764. Timp de aproape un secol, biserica a rămas fără turn până când, în cele din urmă, după mai multe inițiative, un turn neogotic a fost construit între 1837 și 1862 pentru a găzdui vechile clopote ale bisericii. Noua structură, având o înălțime de peste 80 de metri, s-a contopit cu blocul medieval al bisericii în așa fel încât acum formează un întreg arhitectural.
Sanctuarul principal a fost renovat, iar în 1869 a fost instalat altarul principal în stil neogotic, urmat de cele două bănci și de scaunele preoților. În plus față de mobilierul neogotic, în 1874 au fost instalate noi vitralii în incintă pentru a crea un aspect gotic unificat, în concordanță cu tendința din acea vreme.
Biserica este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase monumente ale stilului gotic înfloritor din Transilvania și ilustrează nu numai limitele stilurilor occidentale, ci și răspândirea catolicismului în Europa de Est.
Construcția bisericii a fost începută în al treilea sfert al secolului al XIV-lea, continuând timp de aproape un secol și jumătate în cel puțin șase etape până la începutul secolului al XVI-lea, fără a fi complet finalizată.
Cea mai veche parte a sanctuarului a fost construită cu o scară în spirală. Pe cei cinci pilaștri ai sanctuarului principal sunt înfățișate povești biblice și scene din viața cotidiană, care conferă întregului spațiu o notă religioasă și umană.
Singurul turn al bisericii a fost slăbit din punct de vedere structural de cutremure și incendii și a fost demolat în 1764. Timp de aproape un secol, biserica a rămas fără turn până când, în cele din urmă, după mai multe inițiative, un turn neogotic a fost construit între 1837 și 1862 pentru a găzdui vechile clopote ale bisericii. Noua structură, având o înălțime de peste 80 de metri, s-a contopit cu blocul medieval al bisericii în așa fel încât acum formează un întreg arhitectural.
Sanctuarul principal a fost renovat, iar în 1869 a fost instalat altarul principal în stil neogotic, urmat de cele două bănci și de scaunele preoților. În plus față de mobilierul neogotic, în 1874 au fost instalate noi vitralii în incintă pentru a crea un aspect gotic unificat, în concordanță cu tendința din acea vreme.