0%
Donatori
-
Asociația pentru Educație Teofor2,500 RON
Catedrala Greco-Catolică Schimbarea la Față este un monument istoric și de arhitectură din Cluj-Napoca, ridicat între 1775-1779 în stil baroc.
Cunoscută ca Biserica Minoriților, cea mai veche ramură a franciscanilor, biserica se găsește pe Bulevardul Eroilor nr. 10. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.
Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj, iar Catedrala din Gherla a devenit con-catedrală. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent în practica cultului romano-catolic). Construcția din piatră și cărămidă are o lungime de 44,25 metri, o lățime de 15,44 metri și 28 de metri înălțime. Fațada clădirii a fost realizată conform unui program artistic coerent, propriu stilului baroc. Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte puternic, arcuit înspre exterior și legat de colțurile fațadei, față de care se află la o distanță de 3,60 metri. Această soluție generează un pregnant element dinamic conform cu cerințele barocului.
În anul 1948, după interzicerea Bisericii Greco-Catolice, clădirea a fost trecută de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române.
După Revoluția din 1989, Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcașului sacru.
În 1998 s-a descoperit o criptă uitată de o sută de ani sub biserică iar aceasta conținea morminte ale familiilor Bogdanfi, Csiki, Toroczkai și Kornis.
Cunoscută ca Biserica Minoriților, cea mai veche ramură a franciscanilor, biserica se găsește pe Bulevardul Eroilor nr. 10. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.
Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj, iar Catedrala din Gherla a devenit con-catedrală. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent în practica cultului romano-catolic). Construcția din piatră și cărămidă are o lungime de 44,25 metri, o lățime de 15,44 metri și 28 de metri înălțime. Fațada clădirii a fost realizată conform unui program artistic coerent, propriu stilului baroc. Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte puternic, arcuit înspre exterior și legat de colțurile fațadei, față de care se află la o distanță de 3,60 metri. Această soluție generează un pregnant element dinamic conform cu cerințele barocului.
În anul 1948, după interzicerea Bisericii Greco-Catolice, clădirea a fost trecută de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române.
După Revoluția din 1989, Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcașului sacru.
În 1998 s-a descoperit o criptă uitată de o sută de ani sub biserică iar aceasta conținea morminte ale familiilor Bogdanfi, Csiki, Toroczkai și Kornis.
Catedrala Greco-Catolică Schimbarea la Față este un monument istoric și de arhitectură din Cluj-Napoca, ridicat între 1775-1779 în stil baroc.
Cunoscută ca Biserica Minoriților, cea mai veche ramură a franciscanilor, biserica se găsește pe Bulevardul Eroilor nr. 10. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.
Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj, iar Catedrala din Gherla a devenit con-catedrală. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent în practica cultului romano-catolic). Construcția din piatră și cărămidă are o lungime de 44,25 metri, o lățime de 15,44 metri și 28 de metri înălțime. Fațada clădirii a fost realizată conform unui program artistic coerent, propriu stilului baroc. Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte puternic, arcuit înspre exterior și legat de colțurile fațadei, față de care se află la o distanță de 3,60 metri. Această soluție generează un pregnant element dinamic conform cu cerințele barocului.
În anul 1948, după interzicerea Bisericii Greco-Catolice, clădirea a fost trecută de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române.
După Revoluția din 1989, Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcașului sacru.
În 1998 s-a descoperit o criptă uitată de o sută de ani sub biserică iar aceasta conținea morminte ale familiilor Bogdanfi, Csiki, Toroczkai și Kornis.
Cunoscută ca Biserica Minoriților, cea mai veche ramură a franciscanilor, biserica se găsește pe Bulevardul Eroilor nr. 10. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donație a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.
Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj, iar Catedrala din Gherla a devenit con-catedrală. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent în practica cultului romano-catolic). Construcția din piatră și cărămidă are o lungime de 44,25 metri, o lățime de 15,44 metri și 28 de metri înălțime. Fațada clădirii a fost realizată conform unui program artistic coerent, propriu stilului baroc. Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte puternic, arcuit înspre exterior și legat de colțurile fațadei, față de care se află la o distanță de 3,60 metri. Această soluție generează un pregnant element dinamic conform cu cerințele barocului.
În anul 1948, după interzicerea Bisericii Greco-Catolice, clădirea a fost trecută de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române.
După Revoluția din 1989, Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcașului sacru.
În 1998 s-a descoperit o criptă uitată de o sută de ani sub biserică iar aceasta conținea morminte ale familiilor Bogdanfi, Csiki, Toroczkai și Kornis.